Friday, January 16, 2009
Wednesday, January 14, 2009
Tuesday, October 14, 2008
Supradoza de ecstasy La Scena
Joi, 16 oct, ora 20.00
Monged- cand esti prea spart ca sa-ti mai dai seama cine
si de ce esti. Cand tot orasul devine un puzzle pe care
trebuie sa-l rezolvi ca sa-ti gasesti drumul. Cand nu mai
stii exact unde ti-ai lasat prietenii, sau daca aceia erau
intr-adevar prietenii tai. Cand tot ce visai s-ar putea sa se
intample intr-o secunda, sau sa dispara ca si cum nici n-ar
fi existat.
text: Gary Duggan
regia: Vera Ion
cu:
Sorin Poama
Alexandru Potocean
Alex Fifea
Tuesday, August 12, 2008
dreptul nostru la replica
ce faceti voi cu cristi neagoe ne priveste pe TOTI care suntem tineri si incercam sa traim printre dinozaurii din romania. fosti securisti care ascund crime si mineriade explodeaza din cauza unui ponei roz de cativa centimetri. oameni si care nu sunt la curent cu ce s-a intamplat in cultura romana in ultima SUTA de ani interpreteaza texte literare drept realitate si sunt atat de inculti si ingusti incat DAU PE POST niste afirmatii care demonstreaza ca ar trebui sa paraseasca in masa aceasta tara si sa ne lase pe toti in pace. nu mai avem nevoie de propaganda, de paradigme securiste si de cenzura. ASTA E ALTA GENERATIE. cu generatia asta nu aveti cum sa va puneti. suntem copiii care la 8 sau noua ani aflam ca pe mami au batut-o domnii din mina cu bulanu la universitate pentru ca avea ochelari. suntem generatia care a vazut revolutia live la o varsta la care oamenii nu pot fi mintiti. suntem generatia exploziei informationale si a descoperirii ca AI DREPTUL SA GANDESTI SI SA TE EXPRIMI LIBER. astea pentru noi nu sunt adevaruri invatate din carti. sunt traite si experimentate pe pielea noastra si a parintilor nostri. asa ca domni precum JOHN GABRIAN MARINESCU, domnul VACAROIU, domnul ILIESCU si toata gama lor de prieteni care au uitat si au ascuns cat rau au facut ar avea un singur lucru de facut in momentul asta: sa-si ceara scuze. si sa taca. si sa plece. e incredibil si absolut SF tot traiectul scandalului diplomatic declansat de expozitia de street art la ICR NY (nu o mai rezum acum, o gasiti pe net), care a ajuns saptamana trecuta la balacareli si mai jenante pentru orice om de bun simt- vezi emisiunea de la antena trei in care o ora s-au facut afirmatii false despre cristi neagoe, coordonator de comunicare al ICRNY- din nou, pentru cine nu stie- poate sa caute pe net, nu vreau sa promovez in nici un fel afirmatiile facute pentru ca mi se pare ca abia tipul acesta de reactie si de scandal face de ras romania. acesti dinozauri nu reprezinta romania. noi o reprezentam. noi reprezentam cultura romana. nu aveti ce sa faceti. nu aveti ce sa NE faceti. libertatea exista. si voi nu mai aveti cum sa schimbati asta. nu trebuie decat sa recunoasteti ca ati imbatranit si ca razboiul vostru a trecut. voi stiti asta si de asta va e frica si de asta va zbateti atat de tare. lasati-o jos. it's fuckin OVER. am auzit ca aseara a avut loc si dreptul la replica al lui Cristi pe antena3. nu am apucat sa il vad. am gasit in schimb un drept la replica pe net pe care il puteti citi aici. si pana cand lumea nu va intelege despre ce e vorba, toti cei care simtiti ca aveti ceva de spus in povestea asta, si sumteti implicati indirect prin faptul ca sunteti romani si traiti acelasi cosmar propagandist si scuristo- mascat si cenzurator care va poate afecta in orice moment libertatea si viata, puteti reactiona. e nevoie de asta ca sa se inteleaga clar ca acesti mineri ai culturii nu ne vor da si noua in cap ca in iunie 1990 parintilor nostri.
vera ion,
regizor si dramaturg ROMAN
vera ion,
regizor si dramaturg ROMAN
Saturday, June 28, 2008
Wednesday, May 28, 2008
Saturday, May 24, 2008
Friday, May 16, 2008
Tuesday, May 6, 2008
monged joi 8 mai ora 19:30
Tuesday, April 1, 2008
metropotam
Teatru: Monged
Postat de Mihai Preotu in Recomandari 12 Mar 2008, 17:22
(0) Monged=manga, in argoul irlandez? Traducerea e facila, dar verosimila, daca e sa ne luam dupa continutul piesei cu acelasi nume a lui Gary Duggan, pe care o puteti vedea zilele astea in La Scena, intr-o montare excelenta in regia Verei Ion. Asa cum lasa sa se inteleaga si titlul, piesa e despre niste tineri (trei la numar) din Dublin, care se fac manga (sau monged) pe parcursul a vreo doua zile cu tot ce se poate bea, fuma, inghiti sau trage pe nas in orasul lor natal, timp care inteleg din ce in ce mai putine din lumea inconjuratoare si din ei insisi.
Subiectul nu e tocmai cel mai original cu putinta, si cine a vazut, sa zicem, Trainspotting, n-o sa afle nimic nou din Monged, insa este jucat atat de bine incat ceea ce initial pare o anosta istorisire la persoana intai a unei serii de excese (genul de povestioara pe care o auzi mereu de la prieteni) capata fascinatia nihilista a unui trip de proportii epice, care reviziteaza cu priviri tulburi si pupile dilatate fiecare aspect al vietii protagonistilor. Cei trei eroi ('Bernard lucreaza pentru o companie de asigurari si vrea sa devina scriitor; Dave lucreaza pe un santier si vrea sa fie traficant de droguri; Ray lucreaza intr-un bar si vrea sa ajunga muzician.'') sunt simpatici si credibili, ajutati si de traducerea/localizarea excelenta a textului, plina de injuraturi si expresii romanesti - cu exceptia catorva scapari inexplicabile, in care Ray sau Dave rabufnesc cu englezescul 'Fuck!' in locul termenilor locali corespunzatori.
Piesa e construita sub forma unor monologuri alternative ale celor trei personaje, care descriu ce li se intampla si fie interactioneaza unul cu altul, fie completeaza ei insisi replicile partenerilor de dialog. Expresivi dar neafectati de teatralitatea exagerata care bantuie multi actori de la noi, Sorin Poama, Alex Fifea si Alexandru Potocean reusesc sa creeze niste personaje perfect realiste in timp ce dau viata unei intregi lumi in jurul lor, populata de zeci de alte personaje. Chiar daca 'fazele de betie' (sau, mai degraba, de drogati) formeaza grosul piesei, intamplarile mai cu picioarele pe pamant, in care cei trei, complet manged, se confrunta cu episoadele tipice din viata lor (telefoanele lui Ray cu o iubita geloasa; ziua lui Bernard la munca; drug deal-ul lui Dave, cu care incepe piesa) sunt si cele mai amuzante, si cele mai pline de inteles.
Scaderile spectacolului tin mai degraba de text, decat de actori: prea lung pentru binele sau, Monged spune cam tot ce avea de zis in prima ora, repetandu-se prea mult si intinzandu-se pana la aproape doua ore, incat tripul celor trei de pe scena deja ameninta sa dea si spectatorilor o mahmureala zdravana. Foarte amuzant si plin-ochi de scene savuroase, i s-ar putea totusi imputa ca ii lipseste mult-cautatul 'inteles mai adanc' din alte piese de gen. Comentariul social, revolta impotriva autoritatii - temele de felul acesta sunt absente sau abia sugerate in piesa, insa as lua-o mai degraba ca o dovada de onestitate: oricine a avut experiente de felul celor din Monged stie ca sunt eminamente lipsite de orice inteles profund.
In esenta, Monged este o schita superba, foarte amuzanta si excelent jucata a unei experiente halucinante, si n-o sa va para rau ca v-ati dus s-o vedeti: va va amuza, va va da de gandit, si pana la sfarsit, probabil ca un pic din trip-ul protagonistilor se va lipi si de voi.
Cuvinte cheie: teatru monged
Postat de Mihai Preotu in Recomandari 12 Mar 2008, 17:22
(0) Monged=manga, in argoul irlandez? Traducerea e facila, dar verosimila, daca e sa ne luam dupa continutul piesei cu acelasi nume a lui Gary Duggan, pe care o puteti vedea zilele astea in La Scena, intr-o montare excelenta in regia Verei Ion. Asa cum lasa sa se inteleaga si titlul, piesa e despre niste tineri (trei la numar) din Dublin, care se fac manga (sau monged) pe parcursul a vreo doua zile cu tot ce se poate bea, fuma, inghiti sau trage pe nas in orasul lor natal, timp care inteleg din ce in ce mai putine din lumea inconjuratoare si din ei insisi.
Subiectul nu e tocmai cel mai original cu putinta, si cine a vazut, sa zicem, Trainspotting, n-o sa afle nimic nou din Monged, insa este jucat atat de bine incat ceea ce initial pare o anosta istorisire la persoana intai a unei serii de excese (genul de povestioara pe care o auzi mereu de la prieteni) capata fascinatia nihilista a unui trip de proportii epice, care reviziteaza cu priviri tulburi si pupile dilatate fiecare aspect al vietii protagonistilor. Cei trei eroi ('Bernard lucreaza pentru o companie de asigurari si vrea sa devina scriitor; Dave lucreaza pe un santier si vrea sa fie traficant de droguri; Ray lucreaza intr-un bar si vrea sa ajunga muzician.'') sunt simpatici si credibili, ajutati si de traducerea/localizarea excelenta a textului, plina de injuraturi si expresii romanesti - cu exceptia catorva scapari inexplicabile, in care Ray sau Dave rabufnesc cu englezescul 'Fuck!' in locul termenilor locali corespunzatori.
Piesa e construita sub forma unor monologuri alternative ale celor trei personaje, care descriu ce li se intampla si fie interactioneaza unul cu altul, fie completeaza ei insisi replicile partenerilor de dialog. Expresivi dar neafectati de teatralitatea exagerata care bantuie multi actori de la noi, Sorin Poama, Alex Fifea si Alexandru Potocean reusesc sa creeze niste personaje perfect realiste in timp ce dau viata unei intregi lumi in jurul lor, populata de zeci de alte personaje. Chiar daca 'fazele de betie' (sau, mai degraba, de drogati) formeaza grosul piesei, intamplarile mai cu picioarele pe pamant, in care cei trei, complet manged, se confrunta cu episoadele tipice din viata lor (telefoanele lui Ray cu o iubita geloasa; ziua lui Bernard la munca; drug deal-ul lui Dave, cu care incepe piesa) sunt si cele mai amuzante, si cele mai pline de inteles.
Scaderile spectacolului tin mai degraba de text, decat de actori: prea lung pentru binele sau, Monged spune cam tot ce avea de zis in prima ora, repetandu-se prea mult si intinzandu-se pana la aproape doua ore, incat tripul celor trei de pe scena deja ameninta sa dea si spectatorilor o mahmureala zdravana. Foarte amuzant si plin-ochi de scene savuroase, i s-ar putea totusi imputa ca ii lipseste mult-cautatul 'inteles mai adanc' din alte piese de gen. Comentariul social, revolta impotriva autoritatii - temele de felul acesta sunt absente sau abia sugerate in piesa, insa as lua-o mai degraba ca o dovada de onestitate: oricine a avut experiente de felul celor din Monged stie ca sunt eminamente lipsite de orice inteles profund.
In esenta, Monged este o schita superba, foarte amuzanta si excelent jucata a unei experiente halucinante, si n-o sa va para rau ca v-ati dus s-o vedeti: va va amuza, va va da de gandit, si pana la sfarsit, probabil ca un pic din trip-ul protagonistilor se va lipi si de voi.
Cuvinte cheie: teatru monged
Tuesday, March 25, 2008
Tuesday, March 18, 2008
Sunday, February 24, 2008
miercuri 27 februarie
“Trag deodata de draperie si afara nu mai e intuneric…
Ma uit la ceas. Sapte si jumatate.
Sapte si jumatate? Cand dracu a trecut timpul?
Ce dementa. Simt cum mi se framanta tot corpul pe dinauntru superrapid. Fiecare particica din mine se misca si lucreaza ca un motoras. Separat. Sangele pompeaza. Organele se umfla, se coboara. Creierul pompeaza. Pielea ma gadila.
Cum o fi afara la aer?
Mama, cum o fi vantul acuma, si aerul de dimineata? Ce dementa.”
(Bernard, 21 de ani)
MIERCURI 27 FEBRUARIE ora 19:30, „La Scena”
Ma uit la ceas. Sapte si jumatate.
Sapte si jumatate? Cand dracu a trecut timpul?
Ce dementa. Simt cum mi se framanta tot corpul pe dinauntru superrapid. Fiecare particica din mine se misca si lucreaza ca un motoras. Separat. Sangele pompeaza. Organele se umfla, se coboara. Creierul pompeaza. Pielea ma gadila.
Cum o fi afara la aer?
Mama, cum o fi vantul acuma, si aerul de dimineata? Ce dementa.”
(Bernard, 21 de ani)
MIERCURI 27 FEBRUARIE ora 19:30, „La Scena”
Wednesday, February 13, 2008
cadou pre-martzishor
joi, 14 februarie, ora 19:30
La Scena
un nou spectacol, dupa 2 luni sau chiar mai mult,
asha ca vine primavara si ar fi cazul sa ne mai dezmortim un pic
va asteptam, cu acelashi apetit- si de la voi, si de la noi.
MONGED
pe 14
cadou cu o inimioara.
ku drag,
echipa
La Scena
un nou spectacol, dupa 2 luni sau chiar mai mult,
asha ca vine primavara si ar fi cazul sa ne mai dezmortim un pic
va asteptam, cu acelashi apetit- si de la voi, si de la noi.
MONGED
pe 14
cadou cu o inimioara.
ku drag,
echipa
Monday, December 3, 2007
erata
erata.
din motive indpendente de vointa noastra, spectacolul "monged" programat pe 6 decembrie la ora 19:30 se amana pe o data inca necunoscuta din luna ianuarie. va vom anunta din timp data.
va uram o saptamana cat mai placuta.
echipa.
din motive indpendente de vointa noastra, spectacolul "monged" programat pe 6 decembrie la ora 19:30 se amana pe o data inca necunoscuta din luna ianuarie. va vom anunta din timp data.
va uram o saptamana cat mai placuta.
echipa.
Tuesday, November 27, 2007
monged 6 decembrie la scena
“Nu cred ca Bernard a mai luat E-uri vreodata. Are exact privirea aia maniaca a incepatorului. Ceva gen- copil debil in dimineata de Craciun… Inainte sa vina mosul. Ranjet, ochi beliti… Capul se clatina stanga-dreapta... Orice cacat e cel mai fascinant lucru din lume. Orice cacat e unic! Supertare senzatia, frate!!!”
Monged- cand esti prea spart ca sa-ti mai dai seama cine
si de ce esti. Cand tot orasul devine un puzzle pe care
trebuie sa-l rezolvi ca sa-ti gasesti drumul. Cand nu mai
stii exact unde ti-ai lasat prietenii, sau daca aceia erau
intr-adevar prietenii tai. Cand tot ce visai s-ar putea sa se
intample intr-o secunda, sau sa dispara ca si cum nici n-ar
fi existat.
Monday, November 19, 2007
lapticul zglobiu
stai noaptea. scrii. mai lucrezi. mai bei o cafea. asculti muzica. mai fumezi o tigara. vrei lapte in cafea. iei cutia de lapte. o pui langa tine. cutia de lapte are un intreg discurs publicat pe o parte laterala, care incepe cu "buna, sunt prietena ta...". hm. citesti mai departe. "vino sa te joci cu mine si-ti spun un secret: cu lapticul meu zglobiu curgand, leaganul te poarta-n vant". ok. sa zicem ca nu iei in seama si iti torni lapte in cafea, bei o gura de cafea, ochii ti se intorc fara sa vrei la discursul de pe cutie: cu lapticul meu zglobiu curgand, leaganul te poarta-n vant. stai ceva vreme incercand sa dezlegi misterul. opresti muzica. mai citesti o data toata chestia, care se termina cu "totul numai ca sa-ti faca tie pe plac si sa te bucure un timp indelungat." deci totul era ca sa-mi faca mie pe plac. si cutia de lapte e prietena mea care ma da in leagan cu lapticul zglobiu curgand, facand astfel ca leaganul sa ma poarte in vant. ok. sa spunem ca nu stai sa te gandesti daca sa ii raspunzi sau nu la salut noii tale prietene, si dai din nou drumul la muzica. nu trec 5 minute si revii. bai da-o naibii poate n-am inteles eu bine. mai citesti inca o data si iti juri ca e pentru ultima oara. "Vino sa te joci cu mine si-ti spun un secret: cu lapticul meu zglobiu curgand..." and so on, restul il stiti deja. ai jurat. n-o sa mai citesti inca o data. te ridici, iti pui pentru ultima oara lapte in cafea, incercand sa inlaturi toate conotatiile semantice ale acestui gest in contextul in care cutia de lapte tocmai te-a salutat, iei cutia si o bagi la frigider. si dai muzica la maxim. hope we never meet again, cu lapticul tau zburdand. maine ori te dau cu markeru ori imi iau lapte la punga.
stereo in 368
azi am vazut varianta stereo de cantat in autobuze- doi tipi, cu 2 articole din ziar plastifiate - despre familia lor, s-au urcat in 368 pe la usha din mijloc si au inceput sa cante in acelasi timp, unul orientat spre dreapta, celalalt spre stanga autobuzului- povestea era una obisnuita, familie saraca, n-avem bani. dar cantecul pe 2 voci a fost o idee cel putin bulversanta pentru tot autobuzul. cum ar fi sa se faca un cor cu cel putin 4 membri- unul in fatza, unul in spate, si 2 la mijloc?
Wednesday, November 14, 2007
mushtele telefoniste
e un site... nu stiu ce vor. sunt 3 fete, 3 baieti. probabil ceva reclama la telefoane. poti sa te duci cu fiecare pe cate o sofa, si sa consumi video sau calorii. kind of spooky cand te uiti impreuna cu dani la un film, dar si el e un film, ca sa zic asa. whatever.
http://www.sensational.ro/
sase variante de prieteni virtuali si pre-setati cu care sa va petreceti seara uitandu-va la reclame de telefoane. dintre care aia cu mushtele lovite in cap de miniprajituri milimetrice care zboara proiectate de un aparat sf e intr-adevar o experientza de neuitat.
http://www.sensational.ro/
sase variante de prieteni virtuali si pre-setati cu care sa va petreceti seara uitandu-va la reclame de telefoane. dintre care aia cu mushtele lovite in cap de miniprajituri milimetrice care zboara proiectate de un aparat sf e intr-adevar o experientza de neuitat.
Subscribe to:
Posts (Atom)