monged 6 decembrie la scena

“Nu cred ca Bernard a mai luat E-uri vreodata. Are exact privirea aia maniaca a incepatorului. Ceva gen- copil debil in dimineata de Craciun… Inainte sa vina mosul. Ranjet, ochi beliti… Capul se clatina stanga-dreapta... Orice cacat e cel mai fascinant lucru din lume. Orice cacat e unic! Supertare senzatia, frate!!!”


Monged- cand esti prea spart ca sa-ti mai dai seama cine

si de ce esti. Cand tot orasul devine un puzzle pe care

trebuie sa-l rezolvi ca sa-ti gasesti drumul. Cand nu mai

stii exact unde ti-ai lasat prietenii, sau daca aceia erau

intr-adevar prietenii tai. Cand tot ce visai s-ar putea sa se

intample intr-o secunda, sau sa dispara ca si cum nici n-ar

fi existat.

lapticul zglobiu

stai noaptea. scrii. mai lucrezi. mai bei o cafea. asculti muzica. mai fumezi o tigara. vrei lapte in cafea. iei cutia de lapte. o pui langa tine. cutia de lapte are un intreg discurs publicat pe o parte laterala, care incepe cu "buna, sunt prietena ta...". hm. citesti mai departe. "vino sa te joci cu mine si-ti spun un secret: cu lapticul meu zglobiu curgand, leaganul te poarta-n vant". ok. sa zicem ca nu iei in seama si iti torni lapte in cafea, bei o gura de cafea, ochii ti se intorc fara sa vrei la discursul de pe cutie: cu lapticul meu zglobiu curgand, leaganul te poarta-n vant. stai ceva vreme incercand sa dezlegi misterul. opresti muzica. mai citesti o data toata chestia, care se termina cu "totul numai ca sa-ti faca tie pe plac si sa te bucure un timp indelungat." deci totul era ca sa-mi faca mie pe plac. si cutia de lapte e prietena mea care ma da in leagan cu lapticul zglobiu curgand, facand astfel ca leaganul sa ma poarte in vant. ok. sa spunem ca nu stai sa te gandesti daca sa ii raspunzi sau nu la salut noii tale prietene, si dai din nou drumul la muzica. nu trec 5 minute si revii. bai da-o naibii poate n-am inteles eu bine. mai citesti inca o data si iti juri ca e pentru ultima oara. "Vino sa te joci cu mine si-ti spun un secret: cu lapticul meu zglobiu curgand..." and so on, restul il stiti deja. ai jurat. n-o sa mai citesti inca o data. te ridici, iti pui pentru ultima oara lapte in cafea, incercand sa inlaturi toate conotatiile semantice ale acestui gest in contextul in care cutia de lapte tocmai te-a salutat, iei cutia si o bagi la frigider. si dai muzica la maxim. hope we never meet again, cu lapticul tau zburdand. maine ori te dau cu markeru ori imi iau lapte la punga.

stereo in 368

azi am vazut varianta stereo de cantat in autobuze- doi tipi, cu 2 articole din ziar plastifiate - despre familia lor, s-au urcat in 368 pe la usha din mijloc si au inceput sa cante in acelasi timp, unul orientat spre dreapta, celalalt spre stanga autobuzului- povestea era una obisnuita, familie saraca, n-avem bani. dar cantecul pe 2 voci a fost o idee cel putin bulversanta pentru tot autobuzul. cum ar fi sa se faca un cor cu cel putin 4 membri- unul in fatza, unul in spate, si 2 la mijloc?

mushtele telefoniste

e un site... nu stiu ce vor. sunt 3 fete, 3 baieti. probabil ceva reclama la telefoane. poti sa te duci cu fiecare pe cate o sofa, si sa consumi video sau calorii. kind of spooky cand te uiti impreuna cu dani la un film, dar si el e un film, ca sa zic asa. whatever.
http://www.sensational.ro/
sase variante de prieteni virtuali si pre-setati cu care sa va petreceti seara uitandu-va la reclame de telefoane. dintre care aia cu mushtele lovite in cap de miniprajituri milimetrice care zboara proiectate de un aparat sf e intr-adevar o experientza de neuitat.

pokemon cel rau

wow. stiti de ce e interzis jocul video pokemon? aflam mai jos.
http://us.i1.yimg.com/videogames.yahoo.com/feature/video-game-nasties-hottest-banned-games/535678

uitati-va la micutele animale care se tarasc chitaind prin labirinturi si veti cadea in doua minute in capcana zionismului, ba poate veti fi si in pericol de decapitare.

da, uneori yahoo poate fi THE news provider, mai ales in zile innorate ca asta.

libertatea s-a nascut in alta parte

dupa 13 ore de mers noaptea si dupa 4 zile de maxim cacat in timishoara, ne-am reintors acasa. trebuia sa jucam spectacolul intr-un club din tm. din motive independente de vointa noastra, in loc de trei zile nu am jucat decat una. am dormit intr-o camera neincalzita, nu am gasit decat oameni panicati, ingamfati, prieteni falshi si femei isterice. in afara de doi sau trei oameni intregi la cap, restul parca erau cu totul razna. unde e timishoara from our dreams? toata poezia era in capul nostru? realitatea, fratzioare... cel mai interesant a fost cand in clubul cu pricina intr-o camera se juca spectacolul, iar in cealalta camera clientzii aveau acces ca in timpul zilei, aveau si o masa rezervata, asa ca vocile, rasetele berile si beshinile lor se auzeau live in timpul spectacolului, spatiul fiind oricum foarte mic. nu vom mai juca in spatii atat de mici, promitem, nu vom mai face intzelegeri cu fetitze bogate care vor cat mai multi prieteni artishti si boemi care sa le vindece de marele lor gol interior, nu vom mai crede si nici tolera cand un prieten itzi inchide telefonul sau nu itzi raspunde cu orele dupa ce tu l-ai rugat sa te ajute cu ceva, nu vom mai crede in vecii vecilor ca in tm se gaseshte iarba sau ca oamenii acolo sunt relaxati, nu, coaie, oamenii de acolo mai au mult, foarte mult pana la bunul simt pe care si-l tot atribuie. spectacolul a fost pe viatza si pe moarte.ori noi, ori voi. publicul ushor retzinut, genul de oameni care ishi inghit un pic rasul daca sunt cu prietena langa, se simtzea ca aveau un ushor morcov, de-ti venea sa intrebi - da de ce va e in pula mea asha frica? care e frica? nu de la voi a pornit revolutzia? unde e spiritul timishorean liber? li-ber-ta-te!!! asa se striga acum aproape 20 de ani acolo, nu? acum cuvantul pe care l-am auzit cel mai des in tm e "panica". "e cam panica". pai daca e cam panica, atunci mai duce-ti-va sa va spalati pe dintzi, sa va tragetzi plapuma peste cap si sa facetzi scurt o laba si artistica si boema in patutzul vostru incalzit cu cele mai bune intentzii. somn ushor, timishoara, wherever you are.