monged la baia mare

dezasamblat strans impachetat semafoare la Bucuresti...

plecat si jucat la baia mare...

... si intors de la Baia Mare,

unde am fost invitati la Festivalul International de Teatru Alternativ.

Felt so good to have full house again.

Super Mario on LSD

clap your pretty hands

DACA VIATA E FRUMOASA

CLAP YOUR HANDS!

JOI 29 MAI, ORA 19:30
club "La scena"

everything is in the right place(retART version)

monged joi 8 mai ora 19:30

JOI 8 MAI ne gasiti

la club LA SCENA

ora 19:30

pentru un nou spectacol monged.

daca voi vetzi fi acolo, si noi vom fi acolo.

MIERCURI 2 APRILIE

MIERCURI 2 APRILIE "La Scena" ORA 19:30

... COME TO US!

metropotam

Teatru: Monged

Postat de Mihai Preotu in Recomandari 12 Mar 2008, 17:22


(0) Monged=manga, in argoul irlandez? Traducerea e facila, dar verosimila, daca e sa ne luam dupa continutul piesei cu acelasi nume a lui Gary Duggan, pe care o puteti vedea zilele astea in La Scena, intr-o montare excelenta in regia Verei Ion. Asa cum lasa sa se inteleaga si titlul, piesa e despre niste tineri (trei la numar) din Dublin, care se fac manga (sau monged) pe parcursul a vreo doua zile cu tot ce se poate bea, fuma, inghiti sau trage pe nas in orasul lor natal, timp care inteleg din ce in ce mai putine din lumea inconjuratoare si din ei insisi.

Subiectul nu e tocmai cel mai original cu putinta, si cine a vazut, sa zicem, Trainspotting, n-o sa afle nimic nou din Monged, insa este jucat atat de bine incat ceea ce initial pare o anosta istorisire la persoana intai a unei serii de excese (genul de povestioara pe care o auzi mereu de la prieteni) capata fascinatia nihilista a unui trip de proportii epice, care reviziteaza cu priviri tulburi si pupile dilatate fiecare aspect al vietii protagonistilor. Cei trei eroi ('Bernard lucreaza pentru o companie de asigurari si vrea sa devina scriitor; Dave lucreaza pe un santier si vrea sa fie traficant de droguri; Ray lucreaza intr-un bar si vrea sa ajunga muzician.'') sunt simpatici si credibili, ajutati si de traducerea/localizarea excelenta a textului, plina de injuraturi si expresii romanesti - cu exceptia catorva scapari inexplicabile, in care Ray sau Dave rabufnesc cu englezescul 'Fuck!' in locul termenilor locali corespunzatori.

Piesa e construita sub forma unor monologuri alternative ale celor trei personaje, care descriu ce li se intampla si fie interactioneaza unul cu altul, fie completeaza ei insisi replicile partenerilor de dialog. Expresivi dar neafectati de teatralitatea exagerata care bantuie multi actori de la noi, Sorin Poama, Alex Fifea si Alexandru Potocean reusesc sa creeze niste personaje perfect realiste in timp ce dau viata unei intregi lumi in jurul lor, populata de zeci de alte personaje. Chiar daca 'fazele de betie' (sau, mai degraba, de drogati) formeaza grosul piesei, intamplarile mai cu picioarele pe pamant, in care cei trei, complet manged, se confrunta cu episoadele tipice din viata lor (telefoanele lui Ray cu o iubita geloasa; ziua lui Bernard la munca; drug deal-ul lui Dave, cu care incepe piesa) sunt si cele mai amuzante, si cele mai pline de inteles.

Scaderile spectacolului tin mai degraba de text, decat de actori: prea lung pentru binele sau, Monged spune cam tot ce avea de zis in prima ora, repetandu-se prea mult si intinzandu-se pana la aproape doua ore, incat tripul celor trei de pe scena deja ameninta sa dea si spectatorilor o mahmureala zdravana. Foarte amuzant si plin-ochi de scene savuroase, i s-ar putea totusi imputa ca ii lipseste mult-cautatul 'inteles mai adanc' din alte piese de gen. Comentariul social, revolta impotriva autoritatii - temele de felul acesta sunt absente sau abia sugerate in piesa, insa as lua-o mai degraba ca o dovada de onestitate: oricine a avut experiente de felul celor din Monged stie ca sunt eminamente lipsite de orice inteles profund.

In esenta, Monged este o schita superba, foarte amuzanta si excelent jucata a unei experiente halucinante, si n-o sa va para rau ca v-ati dus s-o vedeti: va va amuza, va va da de gandit, si pana la sfarsit, probabil ca un pic din trip-ul protagonistilor se va lipi si de voi.

Cuvinte cheie: teatru monged

dedalus

joi 27 martie ora 21:00

The Other Side of Expirat

Intrarea libera

joi

JOI 20 martie

ora 19:30

Club "LA SCENA"

miercuri 27 februarie

“Trag deodata de draperie si afara nu mai e intuneric…
Ma uit la ceas. Sapte si jumatate.
Sapte si jumatate? Cand dracu a trecut timpul?
Ce dementa. Simt cum mi se framanta tot corpul pe dinauntru superrapid. Fiecare particica din mine se misca si lucreaza ca un motoras. Separat. Sangele pompeaza. Organele se umfla, se coboara. Creierul pompeaza. Pielea ma gadila.
Cum o fi afara la aer?
Mama, cum o fi vantul acuma, si aerul de dimineata? Ce dementa.”
(Bernard, 21 de ani)



MIERCURI 27 FEBRUARIE ora 19:30, „La Scena”

cadou pre-martzishor

joi, 14 februarie, ora 19:30
La Scena
un nou spectacol, dupa 2 luni sau chiar mai mult,
asha ca vine primavara si ar fi cazul sa ne mai dezmortim un pic
va asteptam, cu acelashi apetit- si de la voi, si de la noi.
MONGED
pe 14
cadou cu o inimioara.

ku drag,
echipa

erata

erata.
din motive indpendente de vointa noastra, spectacolul "monged" programat pe 6 decembrie la ora 19:30 se amana pe o data inca necunoscuta din luna ianuarie. va vom anunta din timp data.
va uram o saptamana cat mai placuta.
echipa.

monged 6 decembrie la scena

“Nu cred ca Bernard a mai luat E-uri vreodata. Are exact privirea aia maniaca a incepatorului. Ceva gen- copil debil in dimineata de Craciun… Inainte sa vina mosul. Ranjet, ochi beliti… Capul se clatina stanga-dreapta... Orice cacat e cel mai fascinant lucru din lume. Orice cacat e unic! Supertare senzatia, frate!!!”


Monged- cand esti prea spart ca sa-ti mai dai seama cine

si de ce esti. Cand tot orasul devine un puzzle pe care

trebuie sa-l rezolvi ca sa-ti gasesti drumul. Cand nu mai

stii exact unde ti-ai lasat prietenii, sau daca aceia erau

intr-adevar prietenii tai. Cand tot ce visai s-ar putea sa se

intample intr-o secunda, sau sa dispara ca si cum nici n-ar

fi existat.

lapticul zglobiu

stai noaptea. scrii. mai lucrezi. mai bei o cafea. asculti muzica. mai fumezi o tigara. vrei lapte in cafea. iei cutia de lapte. o pui langa tine. cutia de lapte are un intreg discurs publicat pe o parte laterala, care incepe cu "buna, sunt prietena ta...". hm. citesti mai departe. "vino sa te joci cu mine si-ti spun un secret: cu lapticul meu zglobiu curgand, leaganul te poarta-n vant". ok. sa zicem ca nu iei in seama si iti torni lapte in cafea, bei o gura de cafea, ochii ti se intorc fara sa vrei la discursul de pe cutie: cu lapticul meu zglobiu curgand, leaganul te poarta-n vant. stai ceva vreme incercand sa dezlegi misterul. opresti muzica. mai citesti o data toata chestia, care se termina cu "totul numai ca sa-ti faca tie pe plac si sa te bucure un timp indelungat." deci totul era ca sa-mi faca mie pe plac. si cutia de lapte e prietena mea care ma da in leagan cu lapticul zglobiu curgand, facand astfel ca leaganul sa ma poarte in vant. ok. sa spunem ca nu stai sa te gandesti daca sa ii raspunzi sau nu la salut noii tale prietene, si dai din nou drumul la muzica. nu trec 5 minute si revii. bai da-o naibii poate n-am inteles eu bine. mai citesti inca o data si iti juri ca e pentru ultima oara. "Vino sa te joci cu mine si-ti spun un secret: cu lapticul meu zglobiu curgand..." and so on, restul il stiti deja. ai jurat. n-o sa mai citesti inca o data. te ridici, iti pui pentru ultima oara lapte in cafea, incercand sa inlaturi toate conotatiile semantice ale acestui gest in contextul in care cutia de lapte tocmai te-a salutat, iei cutia si o bagi la frigider. si dai muzica la maxim. hope we never meet again, cu lapticul tau zburdand. maine ori te dau cu markeru ori imi iau lapte la punga.

stereo in 368

azi am vazut varianta stereo de cantat in autobuze- doi tipi, cu 2 articole din ziar plastifiate - despre familia lor, s-au urcat in 368 pe la usha din mijloc si au inceput sa cante in acelasi timp, unul orientat spre dreapta, celalalt spre stanga autobuzului- povestea era una obisnuita, familie saraca, n-avem bani. dar cantecul pe 2 voci a fost o idee cel putin bulversanta pentru tot autobuzul. cum ar fi sa se faca un cor cu cel putin 4 membri- unul in fatza, unul in spate, si 2 la mijloc?

mushtele telefoniste

e un site... nu stiu ce vor. sunt 3 fete, 3 baieti. probabil ceva reclama la telefoane. poti sa te duci cu fiecare pe cate o sofa, si sa consumi video sau calorii. kind of spooky cand te uiti impreuna cu dani la un film, dar si el e un film, ca sa zic asa. whatever.
http://www.sensational.ro/
sase variante de prieteni virtuali si pre-setati cu care sa va petreceti seara uitandu-va la reclame de telefoane. dintre care aia cu mushtele lovite in cap de miniprajituri milimetrice care zboara proiectate de un aparat sf e intr-adevar o experientza de neuitat.

pokemon cel rau

wow. stiti de ce e interzis jocul video pokemon? aflam mai jos.
http://us.i1.yimg.com/videogames.yahoo.com/feature/video-game-nasties-hottest-banned-games/535678

uitati-va la micutele animale care se tarasc chitaind prin labirinturi si veti cadea in doua minute in capcana zionismului, ba poate veti fi si in pericol de decapitare.

da, uneori yahoo poate fi THE news provider, mai ales in zile innorate ca asta.

libertatea s-a nascut in alta parte

dupa 13 ore de mers noaptea si dupa 4 zile de maxim cacat in timishoara, ne-am reintors acasa. trebuia sa jucam spectacolul intr-un club din tm. din motive independente de vointa noastra, in loc de trei zile nu am jucat decat una. am dormit intr-o camera neincalzita, nu am gasit decat oameni panicati, ingamfati, prieteni falshi si femei isterice. in afara de doi sau trei oameni intregi la cap, restul parca erau cu totul razna. unde e timishoara from our dreams? toata poezia era in capul nostru? realitatea, fratzioare... cel mai interesant a fost cand in clubul cu pricina intr-o camera se juca spectacolul, iar in cealalta camera clientzii aveau acces ca in timpul zilei, aveau si o masa rezervata, asa ca vocile, rasetele berile si beshinile lor se auzeau live in timpul spectacolului, spatiul fiind oricum foarte mic. nu vom mai juca in spatii atat de mici, promitem, nu vom mai face intzelegeri cu fetitze bogate care vor cat mai multi prieteni artishti si boemi care sa le vindece de marele lor gol interior, nu vom mai crede si nici tolera cand un prieten itzi inchide telefonul sau nu itzi raspunde cu orele dupa ce tu l-ai rugat sa te ajute cu ceva, nu vom mai crede in vecii vecilor ca in tm se gaseshte iarba sau ca oamenii acolo sunt relaxati, nu, coaie, oamenii de acolo mai au mult, foarte mult pana la bunul simt pe care si-l tot atribuie. spectacolul a fost pe viatza si pe moarte.ori noi, ori voi. publicul ushor retzinut, genul de oameni care ishi inghit un pic rasul daca sunt cu prietena langa, se simtzea ca aveau un ushor morcov, de-ti venea sa intrebi - da de ce va e in pula mea asha frica? care e frica? nu de la voi a pornit revolutzia? unde e spiritul timishorean liber? li-ber-ta-te!!! asa se striga acum aproape 20 de ani acolo, nu? acum cuvantul pe care l-am auzit cel mai des in tm e "panica". "e cam panica". pai daca e cam panica, atunci mai duce-ti-va sa va spalati pe dintzi, sa va tragetzi plapuma peste cap si sa facetzi scurt o laba si artistica si boema in patutzul vostru incalzit cu cele mai bune intentzii. somn ushor, timishoara, wherever you are.

teaser

lupte de strada si croissant

aseara o prietena mi-a zis ca era sambata asta prin orash pe la 5 dimineatza, complet monged, sau monged completa. si se opreste si vede un cosh verde de gunoi tapetat cu stikere monged- cu ursuletzul. s-a uitat mult la coshul ala de gunoi si a ras, ce sa faca. si s-a gandit la noi. multumim cosurilor de gunoi inca fidele care ofera linkuri din astea exact cand e nevoie. a! si pentru ca vorbeam tot despre asta aseara cu aceasta prietena- daca vi se intampla sa fie 5 dimineatza cand voi credeatzi ca e 8, si nu gasiti nimik deschis, exista doua locuri care te tzin ca in palme si itzi ofera instantanee de vis din momentele de trezire a bucurestiului- unul e everestul de la romana, unde te poti plasa langa geam trei ore ca in fatza unui ecran uriash, si al doilea e gregory's-ul de la unirea, unde poti sta chiar si in strada in fluxul continuu de oameni. momentul de trezire al bucurestiului trebuie prins macar o data in viatza. recomand cu caldura acest film intre orele 5/6 si 9 dimineatza, cu o cafea buna alaturi, si un pachet plin de tigari/ un croissant.

veshti mai putzin imbucuratoare: s-a pornit un razboi tacit cu coshurile de gunoi. aseara, catziva dintre membrii echipei erau sa fie grav ranitzi pentru ca lipeau stikere pt un proiect (check out http://ofensivagenerozitatii.blogspot.com/) care se va intampla in curand, si un vajnic paznic (el recomandandu-se de la politia comunitara de fapt ) a traversat strada injurandu-ne de mama si aproape ne-a ras cate o palma, pentru ca lipim pe coshuri. cea mai tare faza a fost knd unul dintre noi a ingaimat ceva de un drept al lui, si paznicul a pufnit enervat, jignit si chiar uimit "hai nu ma lua pe mine cu drepturile omului, da?!". pam-pam. era sa ne ia, moncher? era. noroc c-am lasat-o jos, si ne-am despartit in buna pace dupa ce ne-am injurat de dreturi vreo 20 de minute. ma intreb ce satisfactie or fi avand cand racaie un sticker cu unghia sau cutzitashul 20 de minute, ca dupa aia sa lase un loc zgariat si murdar oricum. o fi tipic romaneasca chestia asta? sa ne futem filmul unul altuia?

ma rog. mai multe n-am a va zice, echipa e in forma, a avut un spectacol bun aseara, asteptam urmatorul pe 4 octombrie si ne antrenam in cantonamentul nostru din pistria pentru un meci cat mai bun.